Nu există persoană care nu a simţit furie de-a lungul vieţii. Cu toţii ajungem în situaţii când lucrurile scapă de sub „control” şi trăim stări emoţionale puternice, cum este furia. Este o idee general cunoscută şi foarte populară în literatura „self-help” cum că exprimarea furiei este benefică. Că avem nevoie să ne descărcăm prin comportamente agresive, într-un mediu sigur (de ex. la terapie). Furia este prezentată ca fiind ceva rău, cu toate acestea, unele şcoli de psihoterapie chiar încurajează clienţii să retraiască şi să exprime prin diferite comportamente furia (lovirea unei perne sau alte diferite obiecte, urlete etc...) ducând la descărcare, sau catharsis.

Studiile făcute în USA, de-a lungul a patruzeci de ani, arată că descărcarea furiei nu face altceva decât să încurajeze comportamentul agresiv şi scade capacitatea de control a individului. De exemplu, persoanele care practică sporturi agresive prezintă o ostilitate crescută nu doar faţă de ceilalţi dar şi faţă de propria persoană; jocurile de calculator violente întăresc comportamentul agresiv, aspect confirmat nu doar în laborator dar şi în situaţii sociale.

Exprimarea furiei este eficientă doar dacă este însoţită de metode constructive de rezolvare a problemelor, sau de tehnici de comunicare, care reduc frustrarea şi tratează sursa problemei. De exemplu: când ne certăm cu partenerul/partenera, este puţin probabil să ne simţim mai bine sau să îmbunătăţim situaţia. Dacă printr-o abordare calmă şi asertivă punctăm problema, ajută la domolirea furiei.

Tehnicile de meditaţie şi de relaxare pot fi foarte eficiente în situaţii de acest gen. Exerciţiile regulate duc la scăderea reactivităţii emoţionale în diferite situaţii frustrante, favorizând o abordare asertivă.

O altă metodă eficientă este meditaţia Mindfulness, care pune accent pe observarea proceselor psihice aici şi acum. În momentul când reuşim să ne observăm, energia din aceste stări scade, totodată, suntem conştienţi că aceste stări sunt trecătoare, cu atât mai mult dacă nu le amplificăm.